24.06.2011
Mi-e teamă de tot….de tot…
Mi-e teamă mine, mi-e teamă de suferinţă. Poate în acest domeniu nu numai mie mi-este teamă…poate şi altora!
Uneori mi-e teamă de om. Face lucruri îngrozitoare fără să se gândească la consecinţe, chiar şi eu mă surprind făcând aşa. Curajul mă părăseşte aproape de fiecare dată când mă gândesc la el, la fiecare ocazie pe care o am de a mi-l manifesta…el dispare. Oare o să dispar şi eu cu el? Câteodată mă întreb dacă tot ce sunt, sunt cu adevărat…poate mă mint chiar şi pe mine. Cine ştie?
…azi…24.06.2011…Ştiu…Dumnezeu dă curaj atunci când va fi nevoie…citind ceva din preţioasa mea Carte mă trezesc şi… şi ce m-aş face fără încurajările Tale Tată? Te am pe Tine! Îţi aparţin, îmi susţii sufletul şi nu mă laşi. De ce să mă tem? Nu am dreptul să mă tem!
Tată, alungă teama din mine şi dă-mi curaj. Fă-mă o lumină pe un vârf de deal…dealul acela cu dor.
Tu alegi oameni simpli, cu defecte vizibile ca să îi transformi în extraordinari. Pe mine m-ai ales. Acum închid ochii şi te rog: alungă din mine durerile şi îngrijorările ce mă tulbură ca să pot simţi libertatea!
Mulţumesc pentru viaţă, pentru frumuseţea creată de Tine, pentru copilul acela minunat, pentru Tine Doamne…TE IUBESC…
fica Ta…
eu
